Preluarea controlului în cadrul unei concentrări economice

Preluarea controlului este un element primordial pentru stabilirea existenței unei concentrări economice. Termenul de „control” este unul foarte larg, iar preluarea controlului este aplicabilă tuturor variațiilor concentrărilor economice, indiferent dacă este vorba de preluarea de acțiuni sau a unei cote din capitalul social, preluarea de active sau exercitarea unei influențe decisive ca urmare a dependenței economice dintre întreprinderi. Toate acestea reprezintă modalități prin care se poate obține controlul asupra unor întreprinderi sau părți ale acestora.

Cea mai comună modalitate de preluare a controlului este reprezentată de achiziționarea acțiunilor sau a cotelor din capitalul social al unei întreprinderi, uneori obținerea controlului nu este condiționată doar de valoarea acțiunilor sau a cotei din capitalul social, ori chiar și achiziționarea unei cote de sub 50% dar care ar oferi anumite drepturi suplimentare titularului (de obicei drepturi negative) ar permite acestuia să exercite controlul asupra întreprinderii, de obicei în comun, dar în situații excepționale pot exista cazuri când titularul unei cote mai mici de 50% să exercite controlul unic asupra întreprinderii.

Preluarea controlului asupra activelor, fondului de comerț, a vadului comercial, inclusiv transferul bazei de clienți, sau a unor bunuri de proprietate intelectuală de exemplu mărcile, sau drepturile de autor, la fel ar putea fi considerate ca operațiuni de concentrare economică, dacă acestea ar putea fi tratate ca fiind entități distincte și generează desinestătător o cifră de afaceri. Într-o astfel de situație la calculul cifrei de afacere se va lua în calcul doar cifra realizată de activul preluat și nu de întreprinderea căreia îi aparținuse activul până la concentrarea economică.

Preluarea controlului poate avea loc printr-o varietate de contracte și drepturi accesorii pe care le dobândește partea achizitorie, inclusiv prin contracte de locațiune, franciză, de licență etc.

Din practica Consiliului Concurenței în Republica Moldova există câteva concentrări economice în care preluarea controlului nu a avut loc nemijlocit asupra întreprinderii ci asupra unei părți ai acesteia, care a generat în mod independent o cifră de afacere suficientă pentru a întruni pragurile prevăzute de Legea concurenței.

Astfel controlul ar putea fi preluat printr-un contract de locațiune, în acest sens este relevantă practica Consiliului Concurenței din Republica Moldova.  Un exemplu în acest sens ar fi preluarea spațiilor comerciale a „Super-Victoria” SRL și „Agro-Victoria” SRL de către „Linella” SRL sau preluarea controlului asupra spațiilor comerciale a Riga Supermarket de către „Alimer Comerț” SRL (Family Market) în aceste decizii Plenul Consiliului Concurenței a stabilit că partea achizitoare a dobândit dreptul de folosință asupra activelor unor întreprinderi, care generau cifră de afaceri desinestător. Tot în aceleași decizii a fost stabilit că controlul a fost dobândit prin intermediul contractelor, care oferă un drept de folosință asupra activelor întreprinderii pe o durată îndelungată de timp. Totuși deciziile PCC nu au menționat un element foarte important al tranzacțilori și anume că prin aceasta, partea achizitoare a dobândit și vadul comercial al întreprinderii, ori cifra de afacere este generată în primul rând de acesta.

În același timp, o concentrare economică poate avea loc și atunci când preluarea controlului asupra unui spațiu nu se face direct de la întreprinderea care a activat în acela spațiu. De exemplu A a dat în locațiune un spațiu lui B, pentru ca mai apoi să dea acest spațiu în locațne lui C, anume în acest caz evidențiem preluarea controlului asupra vadului comercial al întreprinderii ori anume acesta generează o cifră de afacere. Într-o astfel de situație operațiunea de concentrare economică se consideră a fi între B și C și aceasta are loc chiar dacă nu există un astfel de scop din partea întreprinderilor implicate.

În general se consideră că un simplu contract de locațiune sau franciză nu este suficient pentru a considera a că a fost preluat controlul și există o concentrare economică. În acest caz este necesar ca contractele să conțină anumite clauze suplimentare sau speciale cu privire la durată, anumite drepturi și obligații sau comportamentul întreprinderii pe piață.  În cazul unui contract de franciză, francizorul poate obține o influență decisivă asupra franchisee-ului, îi poate controla activitatea economică și cel mai des se creează o situație de dependență economică între întreprinderi. Calificarea unei astfel de operațiuni ca fiind o concentrare economică depinde de drepturile ce îi revin francizorului în materie de stabilire a prețurilor, alegere a furnizorului, clauzele de ne-concurență. Un alt factor important este cauzat de percepția consumatorului, ori în viziunea acestuia el ar putea să nu facă diferența dintre francizor și franchisee iar aceștia pentru el să reprezinte aceeași întreprindere.

În situația descrisă mai sus am putea considera ca fiind o concentrare economică, operațiunea prin care o stație de alimentare cu combustibil preia o franciză de la altă stație de alimentare cu combustibil, contractul stabilește furnizorul combustibilului cât și modul în care se afișează prețurile de către aceasta. În același timp pentru consumator ambele stații de alimentare cu combustibil îi vor crea percepția că acestea sunt aceeași întreprindere.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s